O calatorie in introspectie

Traim intr-o lume in ritm rapid, sclav al grabei si vitezei; o lume care ne infecteaza cu un sentiment de stres si neliniste. Acest ritm frenetic impreuna cu colectarea sarcinilor si obligatiilor ne impune sa ne concentram atentia spre exterior pentru a nu rata ceva, dar in acelasi timp ne indeparteaza de noi insine.

Este aproape imposibil sa ne rezervam cateva momente pentru a privi in interiorul nostru , pentru a ne intoarce ochii spre interior si a ne intreba cum suntem. De fapt, pentru unii oameni aceasta posibilitate nici nu exista pentru ca nu au luat-o in considerare niciodata, cu atat mai putin au experimentat-o. Acum, este cu adevarat posibil? Putem invata sa ne conectam cu noi insine? Raspunsul este da. Introspectia ne poate ajuta.

Limbajul introspectiei

Termenul de introspectie a facut obiectul a multiple intrebari si controverse in domeniile filozofiei si psihologiei. Deja in Grecia clasica, Platon se intreba: „ De ce sa nu ne revizuim cu calm si rabdare gandurile, sa ne examinam temeinic si sa vedem care sunt cu adevarat aceste aspecte ale noastre ?”, introspectia fiind uneori comparata cu perceptia si memoria. Dar ce inseamna cu adevarat acest termen?

Cuvantul introspectie provine din latinescul  introspicere si inseamna „a inspecta din interior”. Potrivit lui Rosenthal, este procesul prin care dobandim un fel de constientizare concentrata sau atenta a proceselor si continuturilor noastre mentale, care difera de constientizarea ocazionala, trecatoare si difuza a acestora pe care o avem zilnic.

Astfel, introspectia este un proces mental prin care persoana priveste in interior si este capabila sa-si analizeze propriile experiente, adica realizeaza o auto-observare a proceselor constiintei sale (obiecte private, evenimente mentale sau lucruri fenomenale), cu care poate fi mai cunoscut.

Caracteristicile introspectiei

Aceasta metoda are caracteristica particulara de a fi subiectiva, intrucat individul insusi este cel care se autoobserva, din criteriile sale si deci, din constructia realitatii sale. Prin urmare, ar fi cu adevarat imposibil in acest context sa abordam obiectivitatea, tratand o problema care are legatura cu sine. Are si o anumita trasatura de scindare, intrucat ne luam pe noi insine drept subiecte de analiza, pe langa rolul de observator sau de cercetator.

Procesul de introspectie este complex si necesita pregatire daca vrei sa obtii rezultate bune, pe langa faptul ca ai o atitudine buna de acceptare si sinceritate, si nu te lasi dus de reteaua autoinselaciunii.

Ca o curiozitate de mentionat ca este prima metoda folosita de psihologie cand s-a separat de filozofie pentru a deveni stiinta in secolul al XIX-lea. Desi odata cu trecerea timpului si-a pierdut din importanta pana a reaparut cu psihologia cognitiva.

Practica introspectia

Practica introspectiei incepe cu actul de a fi atent la tine, de a te asculta . In orice situatie care ne apare in cale sau in care ne aflam cufundati, in loc sa ne grabim, ar fi indicat sa ne oprim o clipa si sa ne examinam interiorul.

Observand si conectandu-ne cu ceea ce simtim, vom incepe sa ne verificam starea interna. In acest fel, vom putea sa atragem atentia asupra situatiei intr-un mod mai adecvat decat daca ne lasam purtati de impulsul initial.

Acest proces complex ne conduce la o reflectie profunda asupra a ceea ce suntem, simtim si invatam, precum si ne ofera posibilitatea de a avansa in dezvoltarea noastra spirituala. Introspectia ne va ajuta sa discernem ce este bine pentru noi, oferindu-ne instrumente pentru a transforma situatiile cu care ne confruntam si pentru a merge mai departe pe drumul nostru.

In fiecare zi este foarte important sa ne oprim pe parcurs, sa ne oprim fizic si psihic, sa ne conectam cu noi insine. Indiferent unde ne aflam sau ce facem, important este sa ne indreptam atentia catre noi insine, catre fiinta noastra si esenta noastra pentru a ne conecta cu tacerea si a incepe sa ne ascultam pe noi insine. Astfel, vom deveni observatori detasati ai situatiilor externe.

Introspectia are asadar aspecte pozitive si negative, servind drept mijloc de a se perfectiona si a progresa in viata. Este o metoda utila de abordare a realitatii noastre emotionale care ofera baza stabilitatii personale, permite explorarea mai profunda a fiintei noastre si posibilitatea de a face schimbari.

Dupa cum spune Eckhart Tolle: „ Cand pierzi contactul cu linistea interioara, pierzi contactul cu tine insuti. Cand pierzi contactul cu tine insuti, te pierzi in lume. ”

Sfaturi de introspectie: Ce se poate si ce nu

Daca vrei sa incepi in arta introspectiei, iata cateva chei:

Nu obsedati

Nu trebuie sa te gandesti la tine tot timpul. Acest lucru nu va duce automat la o perspectiva mai profunda . De fapt, daca nu esti atent cum te gandesti la viata ta, ai putea ajunge sa fii mai nefericit decat atunci cand ai inceput.

Studiile arata ca oamenii care petrec mai mult timp introspectand tind sa aiba mai multa anxietate, experiente sociale mai putin pozitive si mai multe atitudini negative despre ei insisi  . O fac gresit.

Nu pune intrebari gresite

Cand ne angajam in introspectie, incepem prin a pune intrebari de ce . De exemplu: „De ce ma simt asa?”

La suprafata, are sens, dar poate duce la mizerie . Adica, atunci cand intrebam de ce, creierul nostru indica raspunsul cel mai evident. De obicei aterizam pe cel care ne confirma convingerile preexistente. Asta pentru ca majoritatea motivelor noastre sunt dincolo de constientizarea noastra.

Este nevoie de mai mult decat de ruminat pentru a scoate cauzele la suprafata . Tindem sa cautam raspunsuri care sa para adevarate in momentul de fata. Din pacate, aceste raspunsuri simple sunt adesea complet gresite.

Pune intrebarile potrivite

In loc sa punem intrebari „de ce”, ar trebui sa ne punem intrebari care ne ajuta sa ne concentram pe solutii sau obiective . Prin urmare, ar trebui sa ne punem intrebari precum „Ce simt acum?” in loc de „De ce ma simt atat de rau?” Acest tip de gandire ne poate ajuta sa ne denumim emotiile, ceea ce reduce experienta sentimentelor si atitudinilor negative.

De asemenea, sa evitam sa ne punem intrebari axate pe probleme precum „Cu ce ​​dificultate ma confrunt acum?” In schimb, sa ne punem intrebari in jurul obiectivului: „Cum mi-ar placea sa fiu intr-o luna?”

Daca avem o problema sacaitoare in mintea noastra, in mod ideal ne punem intrebari care sa ne concentreze asupra posibilei solutii . Acestea ar putea fi la fel de simple ca: „Care este o posibila solutie la aceasta problema?” si apoi, „Care este o modalitate prin care as putea incepe sa creez aceasta solutie?”

Meditatia Shamatha

Daca vrem sa mergem putin mai departe si sa realizam o practica specifica a introspectiei, nu exista nimic mai bun decat meditatia. Astazi, atentia este binecunoscuta, insa, ceea ce putini oameni stiu este ca corespunde unei versiuni usoare a meditatiei budiste Shamatha.

Despre ce este aceasta meditatie? Ne asezam cu picioarele incrucisate pe podea (daca este posibil, piciorul drept peste cel stang) sau pe un scaun. Mainile pe genunchi. Spatele drept. Barbia usor inclinata in jos si coroana usor ridicata, de parca un fir invizibil ne trage in sus. Inchidem ochii si incepem sa respiram profund si incet.

La inceput relaxam corpul. Dupa cateva minute ne concentram atentia asupra abdomenului. Lasam corpul sa respire singur, fara a-l forta. In ritmul lor. Aproximativ cinci minute mai tarziu ne concentram atentia asupra intrarii si iesirii aerului prin nas. Gasim punctul in care simtim cea mai buna circulatie a aerului si numaram de la 1 la 10 cu fiecare ciclu de respiratie (inhalare si expirare). Pentru a termina, respiram adanc trei.

Aceasta practica descrisa ar fi o versiune initiala pe care oricine o poate efectua. Este indicat sa incepeti timp de aproximativ 15 minute. Daca ne vine in minte un gand, il vom observa, dar nu il vom judeca. Nu ne vom agata de el. Meditatia Shamatha poate avea multe variatii si poate fi mult mai profunda, dar pentru cei care nu au practicat-o niciodata, acest scurt rezumat poate fi de ajutor.