Stalking este un termen folosit pentru a cuprinde comportamentele de hartuire, urmarire si hartuire. „Stalker” este definit in prezent ca un subiect sau utilizator care foloseste retelele sociale pentru a spiona sau a monitoriza alte persoane.
Urcarea este un termen folosit pentru a cuprinde comportamentele de hartuire, urmarire si hartuire. „Stalker” este definit in prezent ca un subiect sau utilizator care foloseste retelele sociale pentru a spiona sau a monitoriza alte persoane. Aceasta conduita se realizeaza anonim.
Acum, obsesia este definita din idei, cuvinte sau oameni care se impun, in mod repetitiv, in mintea unei persoane . Se caracterizeaza prin faptul ca este greu de evitat si se sparge chiar impotriva vointei subiectului care sufera de ea.
In aceste vremuri, tehnologia a devenit un alt loc pentru a afisa comportamente obsesive. Desi obsesivul nu se limiteaza la retelele de socializare, ei au promovat si alte modalitati de afisare a acestui comportament. Din moment ce promoveaza cunoasterea vietii private a altor persoane, favorizand anonimatul.
In timpul desfasurarii obsesiei, are loc o pierdere a evidentei realitatii. Este foarte frecvent ca cei care sufera de acest comportament sa-si imagineze anumite scene pe baza unor informatii pe care le extrag dintr-o sursa nesigura: retelele . Acestea sunt inselatoare si, de multe ori, ofera date care nu sunt foarte veridice, dar care incurajeaza comportamentul de urmarire .
Cine sunt victimele urmaririi?
Pot fi celebri care sunt luati drept modele. Dar pot fi si legaturi stranse. Este foarte frecvent ca victima sa fie partenerul sau fostele legaturi amoroase.
De ce apar ele? Ele apar de obicei in fata angoasei latente si a nesigurantei. In multe ocazii, persoana incearca sa „acopere” aceste emotii printr-un comportament obsesiv. In acest fel, evita contactul cu ceea ce te doare. Cu toate acestea, insusi comportamentul si incapacitatea de a-l opri sunt autodistructive.
Pe de alta parte, exista o iluzie de control asupra celeilalte persoane. Cand sunt consultati „hartuitorii”, acestia pot mentiona ca efectueaza acest comportament pentru „a nu pierde legatura” sau „pentru a sti cum este cealalta persoana”. De asemenea, este foarte obisnuit ca atunci cand se simt gelosi sa vrea „sa se asigure ca partenerul lor nu este cu altcineva”.
Cand devine periculoasa urmarirea? Cand provoaca anxietate. Persoana incepe sa observe ca o afecteaza emotional. La randul sau, are loc o pierdere de energie. Acest comportament ia toata concentrarea atentionala si impiedica prioritizarea activitatilor care ofera bunastare. Actiunea de „revizuire a vietii altuia” provoaca o neglijare a propriei vieti, lasand deoparte legaturile si dorintele personale.
Sfaturi pentru a opri urmarirea
Deoarece acest comportament are loc „automat”, gandirea nu mediaza de obicei. Devine asemanator cu o constrangere. Incepeti sa va intrebati este primul pas pentru a renunta la urmarire. Poti sa iti faci un “time out”, sa faci o pauza si sa respiri cateva secunde pentru a te gandi la asta.
Cererea de ajutor este cheia atunci cand observam ca nu putem evita continuarea acestui comportament. A chema un prieten poate functiona ca o tehnica de distragere a atentiei pentru a limita comportamentul obsesiv.
Stabilirea limitelor este esentiala. De exemplu: verificati doar o data pe zi si scadeti treptat, o data pe saptamana si apoi o data pe luna. De asemenea, poate fi eficient sa programati persoana victima a obsesiei ca „fara raspuns” sau „fara raspuns”. Acest lucru poate servi tocmai pentru a preveni contactul.
As dori sa inchei cu o intrebare: ce s-ar intampla daca toata energia pe care o investesti in comportamentul de „pandire” ar fi investita in tine?